Pe langa entitatile mari, descrise in actele normative, reglementarile privind raportarea performantei non-financiare vizeaza indirect si companiile cu care acestea au relatii comerciale, intrucat redactarea unei declaratii nefinanciare complete presupune si culegerea de catre organizatia raportoare a datelor nefinanciare de la furnizori sau subcontractori. Astfel, chiar daca au mai putin de 500 de angajati, aceste societati vor fi nevoite, din considerente de business, sa implementeze si sa parcurga, la randul lor, un proces de raportare a performantei nefinanciare.

Dincolo de obligatia legala, publicarea de declaratii nefinanciare si ajustarea strategiilor de business conform acestora, este tot mai mult impusa de contextul national si international al sustenabilitatii:

• competitori care publica astfel de date;
• clienti, cumparatori si public larg tot mai preocupat de cauze sociale si de protectia mediului;
• organisme nationale si internationale ce solicita astfel de date;
• preocuparea angajatilor pentru propriile drepturi si performanta generala a angajatorului;
• cereri venite din partea finantatorilor etc.

Masurarea si comunicarea impactului asupra economiei, societatii si mediului inconjurator este asadar mult mai mult decat o obligatie legala, mai mult decat o declaratie nefinanciara publicata, este noul mod de business, care aduce societatilor ce o vor face temeinic o serie de beneficii, si le va asigura, in final, rezilienta pe piata si profitabilitatea pe termen lung. E nevoie, asadar, de dezvoltarea de cunostinte, competente si instrumente, de alocarea de resurse financiare si umane necesare derularii unui proces de raportare corect si complet, care sa includa:

1. Identificarea si definirea temelor relevante;
2. Derularea dialogului cu partile co-interesate;
3. Colectarea datelor si
4. Comunicarea rezultatelor.